Pe la 25 de ani, Samuel Beckett, nobelizatul, scrie un mic eseu, tradus la noi de-abia prin 2004, despre romanul lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut.Nu am de gând să rezum cartea, ci să spun care-s ideile care m-au surprins pe mine, admirator înfocat al francezului.
1) Beckett spune că Proust dezvăluie realitatea printr-un singur mod, prin memoria involuntară - ea nu depinde de noi, ea singură-şi alege timpul şi locul în care-şi săvârşeşte miracolele. Ea e catalizatorul, iar întreg ciclul e un monument închinat memoriei involuntare şi o epopee a acţiunii sale, întreaga lume iese dintr-o cană de ceai, spune Beckett.
2) După Proust, împlinirea reprezintă identificarea subiectului cu obiectul dorit. Aceasta se face doar de către inimă, ea îşi alcătuieşte intermitent obiectul dorinţei din prelungirile punctelor spaţiului şi timpului pe care obiectul (Albertine) le-a ocupat şi le va ocupa vreodată. Scriitorul nu face decât să traducă pe înţelesul ei, a inimii, Dragostea şi Spaţiul şi Timpul – prin artă.
3) Arta este ieşirea din bezna timpului şi a obişnuinţei şi a pasiunii şi a inteligenţei. Tendinţa artistului este să se adune în sine – către inimă – nu să se risipească. El înlocuieşte inteligenţa cu afectivitatea, după definiţia lui Schopenhauer a artei: contemplarea lumii independent de principiul raţiunii.
4) Adevărul lui Proust nu porneşte din raţiune, ci din impresii.
Parcă după citirea acestui mic eseu, romanul* lui Beckett se înţelege mai bine.
Samuel Beckett, Proust, Humanitas, 2004, trad. Vlad Russo, 111 p.
___________
*Molloy
ca de la fan proust la fan proust: chiar te-a surprins punctul 4?
RăspundețiȘtergere@supastar - evident ca m-a surprins, adevarul e indeobste ceva rational (evident, afara de cel religios). Si-apoi ceea ce-mi place la Proust sunt mai putin lucuruile rationale, cat cele ce tin de emotii...
RăspundețiȘtergerePS - Chiar nu m-asteptam ca acest post sa aiba vreun comentariu...
"romanul lui Beckett se intelege mai bine"??
RăspundețiȘtergeresi pe mine ma impresioneaza ideile lor..
@geni - ma refer la molloy, pe care il citesc acum si despre care, fireste, voi scrie.
RăspundețiȘtergereeu cam de pe la umbra fetelor in floare am considerat ca citesc un roman impresionist astfel ca mi s-a parut logic ca tot printre impresii trebuie cautat adevarul.
RăspundețiȘtergerenu te-a enervat un pic beckett in eseul asta niciun pic? desi am ramas cu impresia (sic!) ca sunt de acord cu ideile exprimate de beckett, tin minte ca uneori atitudinea lui fata de proust (manifestata prin unele mici observatii pe care le-am uitat intre timp) ma scotea din sarite.
@supastar - sincer, pana acum la proust n-am cautat "adevarul", m-am lasat in voia meandrelor romanului. Cat despre beckett, nu m-a enervat deloc, decat ca poate a "rationalizat" putin In cautarea... De altfel, fiecare lectura a lui Proust e o interpretare separata. Vorba lui de Botton, fiecaruia Proust ne influenteaza in alt fel viata.
RăspundețiȘtergerefara a veni in contradictie cu cele de mai sus. doar un gand:
RăspundețiȘtergeredupa mine, ionesco este cel care l-a descris cel mai bine pe proust:
" Acest decadent, ultimul urmas al unei traditii nobile, ii va invata, poate, pe oameni sa guste din nou farmecul inutil al vietii de contemplatie si chinul gratuit al introspectiei "
@supastar - excelent! multumesc, nu stiam despre afirmatia asta a lui Ionescu... ceea ce ma face sa-l apreciez si mai mult.
RăspundețiȘtergere