4 ianuarie 2010

romanele lui Balzac nu sunt balzaciene

când veneam iernile în vacanţă, din studenţia bucureşteană la constanţa, mă delectam cu zecile de romane ale lui balzac, culese de prin anticariate. intrând astfel în memoria mea afectivă hibernală.

mi-era dor de un roman mai puţin celebru, de-ale cunoscătorilor - diamante ascunse în monturi ieftine. un astfel de roman este
pescuitoarea în apă tulbure (la rabouilleuse).


n-am de gând să povestesc romanul, deşi în a doua jumătate, m-a ţinut cu sufletul la gură. spun doar că e vorba despre o mamă care-şi iubeşte mai mult un fiu (care nu merită, un soldăţoi grobian), decât pe celălalt (care merită, un pictor). e vorba despre viaţa înapoiată a unui orăşel vechi de provincie, issoudun, unde cei trei vin să-şi ia o moştenire. în acest orăşel la loc de cinste sunt gura lumii şi foamea după bani. iar totul se sfârşeşte, evident, cu un duel.

dar nu povestea contează la balzac, aşa cum cred criticii unii critici care cad pe spate şi ohtează din rărunchi, gâtuiţi ce mare! ce geniu!, oferind felurite grile de lectură, ci încercarea lui balzac de a explica lumea descrisă. este delicios la acest om cum vrea el să găsească resorturile ascunse ale mersului societăţii. capacitatea lui de a oferi reţete - în genul literaturii motivaţionale de azi - pentru reuşita în viaţă. ambiţia de a judeca lumea în care trăieşte, condamnând-o: după părerea mea, se pot trage de aici multe învăţăminte atât în ce priveşte Familia, cât şi în privinţa Dragostei materne. oricât de apropiată şi oricât de blândă ar fi mama, ea nu e capabilă să ţină locul tatălui, aşa cum Femeia nu urcă la tron în locul Regelui, şi dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar rezulta o fiinţă monstruoasă. (pe corecţii politic îi va lua tremuratul)

mi-au plăcut stângăciile literare din roman, viteza cu care scriitorul scapă de personaje, odată ce şi-au atins scopul, digresiunile vădit didactice care "strică" simetria romanului, ruşinea ce-l apucă atunci când trebuie să vorbească de viaţa sexuală a personajelor, mai ales când aceasta e perversă rău, doinţa de a scrie un roman mai bun decât cele ale lui eugène sue. şi multe altele care-l fac pe Balzac mai om, mai scriitor, mai apropiat.

dar cel mai uimitor pentru mine este speranţa lui Balzac că binele va triumfa, că tinerii cu talent real şi fire aleasă reuşesc în viaţă, că există acolo sus Dumnezeu care aranjează până la urmă lucrurile (pe corecţii politic îi va lua iar tremuratul). şi că oamenii lui Balzac sunt la fel ca oamenii de azi - aşa că mie, ca odinioară, nu-mi rămâne decât să mai iau câteva lecţii de viaţă de la un geniu. din păcate, uitat.

câteva amănunte faine:
- pe mormântul unei femei romane scria domum serviavit, lanam fecit (vedea de casă şi făcea lână)
- v-aţi întrebat vreodată care sunt forţele sociale ce determină vocaţia? sau de ce nepoţii îi moştenesc fizic pe bunici mai mult decât pe părinţi?
- există 3 ordine ale mizeriei: mizeria stedenţilor, a bătrânilor şi a poporului
- interesul e geniul banului
- lume înţelege că, în viaţă, interesele trec înaintea sentimentelor

honoré de balzac, pescuitoarea în apă tulbure, traducere de virgil teodorescu, în comedia umană, vol. 6, editura univers, bucureşti, 1987, 284 pagini 
coperta de val munteanu

ilustraţiile la volum sunt de oreste cortezzo şi murray smith.

9 comentarii:

  1. poate unii critici, nu "criticii". o chestie de nuanta. una esentiala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesul- geniul banului, Banul - ochiul dracului... Ma tot gandesc daca e pacat sa ai interese.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant. M-ai făcut sa-mi aduc și eu aminte de studenție când cotrobăiam prin anticariate după volumele din condiția umană. Pe acesta din care ai citit tu nu l-am nimerit.
    Mă întreb cât de dificil e de citit Balzac în franceză. Chiar m-ai făcut curioasă să arunc un ochi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta cu “studentii, batranii si poporul” imi suna exact ca si aia cu “martea, joia si primavara”?! ...cam “ietfin”?

    Si cat este vocatia influentata de fortele sociale zic ca depinde de cum definesti vocatia, pentru ca la prima vedere mi se pare evident ca "in nici un fel", vocatia este sau nu este, fortele sociale ar putea determina ce se materializeaza din ea,
    dar daca vorbesti de vocatie a la Mozart de exemplu, parerile unor major indreptatiti sunt ca “no amount of education — including under that term everything from the Oedipus complex to the English Public School system — could have prevented Mozart from being a musician, or musicianship from being the central fact in Mozart’s life”. Ideea de baza fiind ca cresti sa fii cine esti sau sa fii cum esti pentru ca ai vocatie si nu viceversa, ai vocatie pentru ca ai crescut intr-un fel anume.

    Asta fiindca vad ca este ok sa ai pareri pe tema data chiar daca n-ai citit cartea... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @D. - gata, am corectat. nici mie nu-mi plac generalizarile.
    @Costi - crestineste, e pacat.
    @Alyna - ma bucur. sunt si altele frumoase. dar da, mie mi se pare greu de citit in franceza. poate pentru altii, n-o fi :)
    @Rodicutza - da, dar pe vremea aceea multe afirmatii de balzac erau vorbe de duh. acum sunt perimate. cat despre vocatie, balzac nu se referea la scoala, ci la vocatia unei meserii cum e comertul - din cate stiu, putine scoli te invata sa vinzi. iar acest talent se invata. in fine...

    RăspundețiȘtergere
  6. trista confuzie de termen vocatie
    "vocatie" ar fi trebuit trademarkuit tinut out of reach pentru comersanti, ingineri si doctori...
    de unde corectie isusita: nu este ok sa comentezi daca n-ai citit cartea :)

    RăspundețiȘtergere
  7. bineee, uite chiar m-ai făcut curioasă. mâine o sa dau fuga la bibliotecă și iau ceva la citit, să vedem cum merge. ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Salut din nou !
    Dragosh, comentariul tau mi-a amintit o teorie a lui Mircea Eliade care, by the way era innebunit dupa Balzac si care cauta in el tocmai nucleul acesta non-balzacian, el cita Seraphita, in contextul cartii sale despre androgin, si cred ca micul roman ales de tine iese si el din zona aceasta a balzacianismului, desi nu are legatura directa cu mitocritica. Si mie mi-a placut foarte mult, cred ca alaturi de Peau du chagrin, sau Suanii este una din cele mai bune piese din marele puzzle al Comediei umane.
    @Alyna, Cred ca orice scriitor mare trebuie citit in limba de origine, desi lectura lui Balzac este foarte dificila in franceza, colegele mele de la Franceza B luau cu imprumut volumele in limba romana si la examen profele le picau pentru ca nu stiau cuvintele din textele autentice.
    Poiana lui Mayuma

    RăspundețiȘtergere
  9. intotdeauna m-a frapat la el "ochiul" care prinde toate nuantele, care rascoleste in toate cotloanele si surprinde toate detaliile. voluptatea descrierii...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...