cum spuneam într-un post anterior, mi se pare deloc funny, ci tragică bătaia de joc la care sunt supuşi cei doi prieteni, don quijote şi sancho panza de către cei ce-i găzduiesc la un moment dat - un duce şi o ducesă. în rândul acestor farse, intră şi ocârmuirea promisă lui sancho de către quijote, numai că ostrovul e aici un sat amărât.
mi-aduc aminte că în 1001 de nopţi un sultan ia un cerşetor beat ce seamănă cu el şi-l pune în locul lui. deştepţi, supuşii îi omoară pe sultan şi rămân cu cel fals, cerşetorul care se dovedeşte un sultan mai bun şi mai înţelept. se pare că orientalii celor 1001 de nopţi foloseau glumele constructiv, pe când occidentalii văd numai distracţia. surprinzător, sancho se dovedeşte cu cârmuitor înţelept, cât e el de cioban, rezolvă toate "testele", dar scenariul trebuie să curgă, iar toată "gloria" se sfârşeşte după 7 zile cu un alt renghi, anume o mamă de bătaie administrată lui sancho de către lachei. ceea ce îl hotărăşte să plece:
mai bucuros sunt să mă lungesc la umbra unui gorun vara şi să mă-nfăşor în cojocelul meu din piei de oaie iarna şi să ştiu că-s slobod decât, apăsat de robia asta a ocârmuirii, să dorm pe cearceafuri de in şi să mă-mbrac în blănuri de jder... fără leţcaie am intrat aici să ocârmuiesc şi fără leţcaie mă şi duc, cu totul altminteri decât cum pleacă ocârmuitorii altor ostroave. (p.1137)
cam aşa cu ocârmuirile, când conducătorul e bun, sunt proşti supuşii; când supuşii sunt buni, e prost conducătorul. cred c-ar trebui să fim mai orientali, să căscăm mai bine ochii în jur după conducători. se pot ascunde orunde. chiar şi-ntr-un roman de cervantes :)
cervantes, don quijote de la mancha, editura pentru literatură universală, 1965, traducere de edgar papu
desen de jules david.
alte quijotisme aici, aici, aici, aici şi aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu