14 martie 2011

dragoste pierdută

vârsta inocenţei
am văzut de vreo câteva ori ecranizarea lui martin scorsese cu minunata michelle pfeiffer, nepotrivitul daniel day-lewis şi ingenua winona ryder.  însă nu citisem romanul, câştigător în 1921 a premiului pulitzer.

şi cum mi-era dor de un roman mai cuminte, mai clasic, am luat din bibliotecă editarea din 1994 de la univers şi m-am lăsat dus de începuturile moderne ale societăţii americane, mai bine zis ale new york-ului secolului 19 (că tot citesc un alt roman, cu new york-ul secolului 20).
aici este vorba despre 4 personaje principale: new york-ul, tânărul newland archer, logodnica sa, may welland şi iubita, ellen olenska

new york-ul anilor 187- este un oraş-copil, în creaţie, cu multe mahalale din case de lemn din mijlocul cărora răsar uriaşe case în stil colonial care uimesc prin opulenţă. new york-ul a fost întotdeauna o comunitate de negustori şi nu există aici mai mult de 3 familii care se pot pretinde de viţă nobilă, în adevăratul sens al cuvântului. (p.46) este un oraş dominat de gura lumii, de prejudecăţi şi de prostie: nu "se făcea" să ajungi prea devreme la operă. apoi ceea ce "se făcea" şi ce "nu" juca un rol la fel de covârşitor în new york-ul lui newland archer, ca şi spaimele inexplicabile insuflate de totemuirle misterioase, ce hotărâseră cu mii de ani în urmă soarta strămoşilor săi. (p.8)

biblioteca autoarei de la the mount

newland archer este un tânăr de familie bună, bogat, care e avocat din plictiseală. se simţea net superior acestor specimene alese ale lumii bune din new york, citise poate mai mult, meditase mai mult, şi poate umblase mai mult prin lume decât oricare altul dintre ei. (p.11) vrea să se căsătorească c-o femeie altfel decât celelalte, pe care s-o formeze, însă dă de o gâsculiţă conformistă. dragostea o întâlneşte la vara logodnicei, prea moderna ellen. dar ellen nu e pentru americani, nici chiar pentru newland. astfel că ellen îi refuză avansurile de om însurat şi îl lasă c-un amor la distanţă. ce-i mai rămâne lui newland? nu să lupte, nu să ucidă, ci să renunţe, lăsându-şi doar o amintire în inimă: îi durase în inima lui un loşor sacru, unde o aşezase la loc de cinste, alături de gândurile şi dorinţele lui cele mai tainice. încet-încet, adevărata lui viaţă ajunsese să se desfăşoare numai acolo. (p.231) aşa încât, americanul nu e eroul din atâtea filme, ci un tânăr care renunţă la dragoste pentru căsătorie - o uniune plicticoasă determinată de interese materiale şi sociale, pe care ignoranţa, pe de o parte, şi făţărnicia, pe de alta, o împiedică să se destrame. (p.42)

ellena olenska este femeia "scandaloasă", dar superioară societăţii din care provine. de exemplu, "scandalizează" familia coborând din pachebot cu un văl negru de doliu cu aproape 20 de centimetri mai scurt decât al cumnatelor ei! de exmplu, ăşi lasă bătrânul soţ şi fuge cu amantul tânăr. ea nu e făţarnică, ci doar vrea să trăiască şi să fie fericită: oare nimeni nu vrea să afle adevărul aici, domnule archer? cât de singur poţi să fii în mijlocul acestor oameni, care de fapt nu-ţi pretind decât să te prefaci! (p.70) dar are şi limite - dacă fericirea ei înseamnă nenorocirea altora, alege până la urmă să plece. la paris. pentru mame, orice femeie care făcea imprudenţa să iubească "nelegitim" era în mod necesar lispită de scrupule, intrigantă, iar bietul bărbat - naiv - se lăsa prins neputincios în mrejele ei. (p.87)


casa autoarei de la the mount


edith wharton e o scriitoare uimitoare. are momente de ironie tandră faţă de generaţia părinţilor ei, ştie să "muşte" fin, iar crâmpeiele de romantism sunt memorabile:
mâna ei întârzia într-a lui şi, în timp ce trăsura trecu hurducăind peste puntea de scânduri spre bac, el se aplecă şi, deschizând nasturii mănuşii cafenii şi strâmte, îi sărută palma ca pe o icoană sfântă. (p.251) 

totul este la locul lui dar, faţă cu cinismul şi tâmpenia societăţii, n-ai cum să nu te-nfiori şi să te înfurii. pe scrupuloşii conformişti care doar ei ştiu ce e bine şi ce e rău, pe oamenii slabi care se lasă-n voia lor, pe cei tari care aleg să plece, să nu-şi piardă viaţa puţină pe care-o au. 
nu e nici o diferenţă cu timpurile de acum.

edith wharton, vârsta inocenţei (the age of innocence), ed. univers, buc, 1994, trad. sanda retinschi, 317 pagini
coperta de vasile socoliuc

14 comentarii:

  1. Nu pot sa cred ca l-ai facut pe DDL "nepotrivit" :) a fost actorul perfect pentru rol.
    Btw, pe unde mai e als?

    RăspundețiȘtergere
  2. @florin - vai, scuza-ma! :) dar eu mi l-am imaginat cu totul altfel din carte.
    als cred ca e in portugalia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh, ce mi-a placut cartea asta. :) Si mie mi s-a parut ca Daniel Day Lewis a fost cam nepotrivit. Parea prea hotarat si prea barbat pentru rol. Archer din carte era mult prea la cheremul altora, mult prea las pentru a-si urma dragostea si pentru a lua singur hotarati...

    RăspundețiȘtergere
  4. inceark sa citesti si 'house of mirth', a aparut si-n romanest si exista si o ecranizare (s-a vz acu citiva la fest filmului britanic)
    e de o tristete atit de apasatoare k dupa ce-o termini iti vine sa te sinucizi...
    (als)

    RăspundețiȘtergere
  5. ce frumos, beautiful book, beautiful movie.
    si desi filmul se opreste cu povestea la jumatate si sare direct la sfarsit pare totusi ca nu-i lipseste nimic.
    in putine dati filmul bate cartea, dar de data asta ecranizarea mi s-a parut foarte reusita, iar momentul acela din film, cand archer o vede pe ellen pe chei, la apus, si n-are curaj sa mearga la ea, este absolut super :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos, să te duci la carte după ce ai văzut filmul! Este un obicei ce nu mai stă în firea multora, în era fast-coolturii.

    Filmul e super şi mie-mi place mult. Aţi fost răuţ cu DDL, e perfect în rol...:) Pe cine aţi fi distribuit în loc?

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu cred k, oricit de genial actor e ddl, aici era mai potrivit in rol ralph fiennes...
    ps dragos, fa ceva cu sistemul de comentarii, inainte ma puteam semna fara s-o dau anonima! (als)

    RăspundețiȘtergere
  8. ralph f., sunt de-acord. Are exact doza aceea de mister&nebunie-ţinută- în-frâu care tulbură( vorbesc de mine, cel puţin, hihihi...)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Tomata cu scufita - exact, archer din carte era mai băbălău. :)

    @als - pai cum s-a tradus house of mirth? hm, ralph... poate.
    - nu am facut nici o setare in plus.

    @yuki - mie mi-a placut scena cu sarutul prin manusa :)

    @eva - nu ma prea pricep la actori, stiu doar ca pfeiffer a fost minunat de potrivita. poate ralph ar fi jucat mai bine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  11. @als - completezi sub Nume / Adresa URL doar numele. apoi la verificarea cuvintelor. si gata.

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumos articol, frumos film, dar mai frumoasă decât toate e cartea ! În sfârşit, una 100% pe placul meu :)
    Am să reiau lectura ei, şi mie mi se pare că DDL nu a fost în pielea personajului, vreau să verific.

    RăspundețiȘtergere
  13. mi-a placut filmul si stiu ca m-a cam socat cand l-am vazut prima data (deh, eram adolescenta, visam la dragoste ca la ceva maret, curat, incredibil). n-am citit cartea inca, mi-am notat-o acum.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...