18 iulie 2012

după sodoma de alexandru ecovoiu

alexandru ecovoiu
 după sodoma
 editura polirom, iaşi,  2012
269 de pagini broşate 
coperta de radu răileanu
cum am mai zis aici, alexandru ecovoiu este mai preţuit în spania decât în românia. are 69 de ani şi şase cărţi la activ, din care eu am citit cinci - trei din ele mi-au plăcut foarte - saludos, sigma și cei trei copii mozart. ecovoiu este unul din autorii care sacrifică esteticul de dragul ideii, iar ecovoiu are multe de spus.

ultimul roman, însă, abia apărut la polirom, m-a dezamăgit, ba m-a exasperat. bate atât de multă apa în piuă, cu atât de multe clișee, că m-a făcut de nu știu câte ori să-l las. nu sunt împotriva clișeelor, atâta timp cât ele sunt tratate cu ironie sau umor; nu sunt împotriva bătutului apei în piuă, dacă el produce un efect persuasiv-emoțional, în dovedirea unei idei, a unui personaj, sau a unui stil. totuși.

un tânăr danez care predă etică la o școală vrea să-și găsească copiii. aceștia sunt destul de mulți, căci și-a donat destulă spermă în clinicile de gen, pe când era tânăr (și motociclist). de aici apar câteva situații neobișnuite, însă digresiunile autorului mi se par palide, raportându-mă la potențialul "moral" al subiectului. o întâmplare incestuoasă și multe digresiuni repetate asupra legimitării căsătoriilor homosexuale mi se pare destul de palide față de potențialul apocaliptic propus în titlu. 

cât de decăzută e societatea capitalistă de azi e deja un clișeu, și doar personajul bunicii rusoaice - celălalt personaj principal al cărții - iese bine prin raportarea ei obstinantă la morala creștină, dar mai ales prin slăbiciunea ei omenească față de filmele porno pe care le vede în secret și față de escapadele motocicliste ale nepotului, la care participă scandalos, dar genuin. 

romanul, așa cum se prezintă cititorului, putea fi admirabil redus la o nuvelă cu idei concentrate și percutante. dar aici, de multe ori, pasaje pe pagini întregi, în loc să înfurie prin adevărul lor sau să "trezească" conștiințe prin exemple de "abnormalitate" obosesc, ca într-un reportaj de ziar ieftin.

sincer, romanul acesta mi-a fost o mare dezamăgire, neglijent și repetitiv, scris de un autor pe care-l iubisem odinioară, ba chiar îi devorasem cu pasiune sigma și cei trei copii mozart

o altă impresie la micawber aici.


 sursa foto

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...