Se afișează postările cu eticheta cantare romaniei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cantare romaniei. Afișați toate postările

30 octombrie 2021

Concursul „Coperta anului“ - cea mai frumoasă copertă de carte

aflu că există concursul de coperte de cărți - ale cărților publicate în românia -, cu un juriu de 25 de persoane (aici) și cu câștigători. 

felicitări ideii, juriului și participanților! o idee minunată! iată primele premii:



13 august 2016

traducerile maestrului și margaretei


avem următoarele traduceri:

de natalia radovici, ediția integrală de la editura univers, 1996 (cele mai multe reeditări, ultima la prolirom)
de ion covaci, editura humanitas, 2007
de vsevolod ciornei, editura cartier, 2002
de antoaneta olteanu, editura corint, 2015.

ca cititor neștiutor de rusă, pe care s-o alegi?
eu am apucat-o doar pe prima.

19 iulie 2014

grădină de citit la biblioteca metropolitană

dacă n-aveți chef de sex acasă că-i prea cald,
dacă n-aveți mălai s-o ardeți prin bulgaria sau măcar prin vamă,
dacă n-aveți coaie să vă scăldați prin ștrandurile mizere din bucale,
IATĂ ALTERNATIVA:

la sediul bibliotecii metropolitane din piața amzei - e pe străduța de vizavi de mcdonald's romană, că dacă vă zic de sinagogă, n-o să știți - se inaugurează GRĂDINA DE CITIT. un spațiu în care se citește și se organizează chestii.
habar n-am cum i-acolo, da poate se lasă cu hipsterisme și chestii cool.
măcar găsiți cărți.
o s-ajung și io și-o să v-arunc niște bârfe mici.

sursa


3 iulie 2014

david foster wallace şi ayn rand traduşi în româneşte

mătura sistemului, roman, editura curtea veche, 2014. traducere de adrian buz. corporaţii, nevroze, inginerie genetică, intertext, multă ironie într-un singur roman, pe 560 de pagini.

david foster wallace (1962 – 2008) este unul dintre cei mai compleşi scriitori contemporani, impresionant de inteligent, cu opere romaneşti, dar mai ales de proză scurtă şi eseistice, în genul postmodern al lui thomas pynchon şi don delillo. a scris trei romane, al treilea lăsat neterminat în urma sinuciderii sale. mătura sistemului este primul său roman, cel de-al doilea, infinite jest, fiind considerat capodopera sa.


___________________________________________________________________________

revolta lui atlas, roman, vol.1, editura cartier, 2014. traducere de vlad pojoga. 424 de pagini.

ayn rand (1905 - 1982) este o scriitoare (și filozoafă, inventatoare a obiectivismului) americană de origine rusă care, cu această carte a provocat controverse. mizantropie, imoralitate, sex, libertate, ateism, capitalism, la limita dintre excentricitate și grotesc.  revolta lui atlas este considerată capodopera sa.









14 iunie 2014

trilogia lui ernesto sábato în cele două versiuni românești


darie novăceanu (tunelul, univers, 1965, 1998 și abaddón, exterminatorul, univers, 1986, 1997) și aurel covaci (despre eroi și morminte, univers, 1973, 1997) și tudora șandru mehedinți (humanitas fiction, 2012, 2013, 2014)

30 mai 2014

cum îl admir eu pe adrian enescu


sunt la club A, la cafeneaua critică a lui bogdan lefter. amfitrionul nu a sosit încă.
pe lângă mine trece un om corpolent, sâcâit puțin de căldura subsolului. el nu știe, dar muzica pe care a dăruit-o urechilor noastre mi-a marcat adolescența - de la melodiile pop ale loredanei, ale lui cotabiță, până la muzica de film. este ADRIAN ENESCU și am venit să-i cumpăr ultimul său CD cu muzică de film - invisible movies (poate fi cumpărat de pe cărtureşti) - și să-l ascult.

povestește.
născut pe lângă podul basarabi, e impresionat de mic de polifonia gării - scrîșnet, fluierătură, strigătură, zgomot simplu -, polifonie pe care și-o accentuează la spectacolele de teatru, muzică și film la care îl tot trimite tatăl său, simplu împingător de vagoane, dar mare iubitor de frumos. și, la fel ca puștiul din cinema paradiso, se împrietenește cu proiecționistul cinema-ului de cartier, de la care ia fotograme cu își construiește dintr-o veioză rotativă un proiector, lângă care cântă la acordeon triluri copilărești.

pleacă la liceul ciprian porumbescu și ajunge să absolve cei șase ani - în opt - conservatorul. lecțiile cele mai importante le ia de la aurel stroe, cu care petrece sâmbetele până duminică, și cu care se apleacă, cu o curiozitate analitică, asupra fenomenelor muzicale contemporane.

mă uit la omul fermecător, cu o vervă ce se degajă deîndată ce vorbește despre muzică și film. e vivace și are siguranța valorii sale. nimic fals, doar pasiune și firesc
. spune că în viață l-au preocupat 3 lucruri: 1) să fac cu plăcere muzică; 2) să fiu cel mai bun; 3) dacă se poate, să fac și bani.

habar n-am cum de e așa de convingător când vorbește despre profesionalism, despre muncă, despre meritele sale dar și despre ale altora care au contribuit la ceea ce reprezintă el ca muzician.

aflu că a compus o coloană sonoră teatrală, cu alexandru darie, la bulandra - orfeu și euridice - cu ceva timp în urmă.

despre numele său, enescu, o anecdotă. pe patul de spital, înaintea unei operații, mama compozitorului e încurajată de medici: curaj, doamnă, nu vă temeți, doar purtați numele unui compozitor celebru. da, știu, răspunde ea, e fiul meu!

mă bucur că îl am aproape pe un om pe care îl admir și care încă îmi încântă sufletul. mă bucur că a ieșit din conul de umbră în care a intrat, că-și face cunoscute operele sale inovatoare, simfonic-electronice.

această bucată găsită pe youtube, din filmul hotel de lux (1992), îmi aduce cu tema lui hans zimmer din gladiatorul (2000).



27 noiembrie 2013

săptămâna viitoare vine FILB-ul, anul 6


anul acesta inimoșii organizatori ai Festivalului Internațional de Literatură București s-au pregătit pentru ediția a șasea. programul este aici, însă trebuie menționați câțiva scriitori invitați, de primă mărime:

sarah dunant din marea britanie, zeruya shalev și eyal megged (soț și soție) din israel, marinko koščec și robert perišić din croatia, andrea tompa din ungaria, srđan srdić din serbia, kei miller din jamaica și corina sabău, marin malaicu-hondrari, andrei dósa și adrian schiop din românia.

voi fi prezent acolo, ca în fiecare an, evident.
la clubul țăranului, în fum de țigară. (între timp, m-am apucat de fumat).


6 august 2013

o carte care cred că nu se va traduce la noi cu titlul ăsta...

ce carte citești? e groasă? cât e de bună? cât mai ai la ea?


și două coperte surori, din librărire - pe care s-o alegi, dacă n-ai ști despre ele?:


26 iunie 2013

5 euro pentru filb

probabil că știți despre FILB - festivalul internațional de literatură bucurești

ei bine, pentru plata biletelor de avion ale invitaților scriitori de anul acesta (ediția a șasea), este nevoie de bani. pentru aceasta, vasile ernu, unul dintre organizatori, s-a înscris la swimathon bucurești, o campanie de strângere de fonduri organizată de fundația comunitară bucurești. cu alte cuvinte, el va înota la bazinul olimpic lia manoliu, pe 6 iulie.

așadar, prietenii festivalului, sunt rugați, dacă vor și dacă pot, să doneze 5 euro pentru filb 6 (25 de lei), aici. dacă se vor strânge 500 de persoane care să doneze măcar 5 euro, vom avea invitați mișto pe care să-i vedem în românia.

e vorba despre 4-6 decembrie 2013. clubul țăranului. au confirmat kei miller, poet şi prozator jamaican stabilit în marea britanie, profesor de creative writing la universitatea din glasgow, sarah dunant (marea britanie), ale cărei cărţi au fost traduse în limba română la humanitas fiction, şi zeruya shalev (israel), cu un volum tradus la humanitas fiction şi trei romane la polirom.

io mă bag.

26 aprilie 2013

gala industriei de carte, ediția a doua

impresii de spectator 

știind cât de mult mi-a plăcut ediția din 2012 (despre care am scris aici), am venit cu plăcere și în acest an. adică în această seară. încurcat de informația de pe site că ora de începere este 18:00, a trebuit să aștept o oră, pe la intrare. dar noroc cu câteva cunoștințe cu care am stat de vorbă și a trecut mai repede. 
evenimentul a decurs bine. poate decorul a fost mai frumos anul trecut, dar prezentatorii s-au descurcat mai bine iar câștigătorii, vizibil emoționați, au fost eficienți (adică scurți). 

mi-a plăcut să văd câțiva seniori ai culturii române: victor rebengiuc, ion ianoși, lucian boia, mircea flonta, radu gabriel pârvu, vlad russo. 

nu pot spune că ceva anume nu mi-a plăcut. poate filmulețele, unele ușor artificiale, unele stârnitoare de zâmbete. cum zâmbete a stârnit și grigore arsene (șeful de la curtea veche și președinte al nu știu cărei asociații / uniuni a editorilor), ce a ținut să precizeze calitatea sa de Președinte, altul decât alt președinte al unei alte asociații / uniuni a editorilor, amândouă formând federația editorilor. deci să se consemneze poziția domnului arsene - cam îngâmfat și cam ridicol în dorința sa hilară de a-și etala titlurile. 

cel mai frumos moment al serii a fost trio zamfirescu, frații chitariști (de chitară clasică). 

una peste alta, un eveniment reușit, pentru care organizatorii merită toată lauda. 

victor rebengiuc a prezentat premiul pentru audiobook

câteva premii
  • cea mai bună traducere - anamaria pop pentru satantango de lászló krasznahorkai (ce m-a bucurat să-i dau eu vestea, prin facebook, doamnei, aflate în ungaria)
  • cea mai bună carte (ficțiune) - toate bufnițele de filip florian
  • cea mai bună carte (nonficțiune) - internaționala mea de ion ianoși
  • cea mai bună carte de copii - ce poţi face cu două cuvinte. juniorii 
  • cea maibună carte de specialitate - 20 de întrebări despre immanuel kant de mircea flonta
  • audiobook - mofturi 1877-1902 de i.l. caragiale
  • best-seller - de ce e românia altfel de lucian boia
  • cea mai bună librărie - librăria engleză anthony frost
  • edituri noi - baroque books and arts
  • librării noi - bookstory – librărie independentă (cluj-napoca)
  • cea mai eficientă platformă online - booktopia
ps. în aula mare a bibliotecii nu e nici semnal telefonic, nici wireless. în cogeamitea instituția din centrul bucureștiului. poate o fi fost blindată...
altă impresie la c.p.

25 februarie 2013

di pi la sușeava

duminică am ajuns la suceava, oraș pe care l-am mai vizitat doar o dată, la 11 ani, într-o tabără.
pe o vreme rece, cu zăpadă și zloată, am pornit pe urmele descoperirii centrului orașului și a câtorva obiective, în ciuda lipsei totale a plăcuțelor indicatoare. probabil că primăria mizează pe oferirea de experiențe tari turiștilor, rătăcindu-i.

un oraș pustiu, cum am observat că au devenit toate orașele româniei duminica, de la un timp chiar și bucureștiul. până la urmă, n-am avut vreme decât să vizitez mânăstirea ioan cel nou, în a cărei biserică uriașă accesul era interzis, în afara unui culoar delimitat de două sfori, ce ducea pesemne la niște moaște. nu am înțeles dacă biserica e oprită pe veci vizitării, sau erau doar niște mofturi clericale ad-hoc.


am pornit voinicește apoi spre cetatea de scaun, pe marginea unui parc înzăpezit, apoi pe marginea cimitirului orașului. ieșisem de mult din oraș, până ce-am dat de muzeul satului bucovinean, lângă care, pe fundal, cetatea de scaun a sucevei stătea năpădită de zăpadă, dezolantă și mult mai mică decât mi-o aminteam în copilărie. evident că accesul era interzis, din cauza zăpezii.




***

cea mai frumoasă a fost participarea la un cenaclu literar, dar despre asta voi povesti mâine.

18 februarie 2013

„fiecare carte e un brand în sine“. interviu cu oana boca stănescu.

Headsome Communication este prima agenţie de comunicare din românia dedicată exclusiv proiectelor de promovare a lecturii. este întemeiată de oana boca-stănescu, cu mulți ani de experiență în pr-ul de carte și ioana grunewald, multă vreme directoarea centrului de carte germană. în numai câteva luni, agenția a inaugurat gala industriei de carte din românia - bun de tipar, a dus festivalul internațional de literatură la timișoara, iar la bookfest va reprezenta scriitorii de limbă germană, dpdv al comunicării. un început foarte bun pentru o agenție, și una de pionierat pentru industria de carte.

am pus 4 întrebări oanei boca stănescu, managing partner la headsome communication, să aflu mai multe despre ce se întâmplă în acest sector de business, al comunicării de carte, de care nu se aud foarte multe.     


dragoș c: împreună cu ioana grunewald, faci muncă de pionierat livresc prin headsome communication. dacă ai numi trei chestii prin care se face o bună promovare a lecturii în secolul 21, care ar fi acelea? 

oana boca-stănescu: până la munca de pionierat, Headsome face multă muncă de investigație și, o dată la cîteva săptămîni, exerciții de adaptare la cîte un nou context: am lansat agenția de cîteva luni, mai puțin de un an, timp în care a trebuit să colaborăm cu un minister al culturii care a schimbat 4 miniștri, au fost doi șefi la icr, fondurile afcn erau să dispară (sau chiar au dispărut și reapărut), în fine, exemplele pot continua. revenind la întrebare, o să încep nu prin a veni cu un sfat, ci prin a semnala o neînțelegere, una fundamentală care, de cele mai multe ori, se reflectă în campanii sau măcar în numărul demisiilor oamenilor care le orchestrează: anume, că PR-ul nu vinde, ci creează reputație; e informația care apare pe prima pagina a oricărui manual de PR. în viața de zi cu zi a celui care lucrează în PR-ul de carte, însă, nu de puține ori se întîmplă ca dosarul de presă și restul materialelor să nu valoreze foarte mult, în comparație cu situația stocului de carte. dacă ar fi să mă aventurez formulînd două sfaturi, aș spune aşa:
1) oamenii de PR nu trebuie să meargă după rețete standard, chiar dacă în discuție sînt fix două traduceri din literatura engleză contemporană, ci trebuie să caute potențialul fiecărui titlu în parte, deoarece cărțile dintr-o serie nu sînt precum băuturile răcoritoare dintr-o serie: în cazul cărților, fiecare titlu e un brand în sine, merită propria analiză SWOT. 
2) parcurgem o perioadă în care internetul își consolidează tot mai mult un teritoriu indispensabil pentru ce va reprezenta comunicarea în viitor. mulți dintre noi, însă, nu am avut vreme să pricepem pînă la capăt care sînt oportunitățile pe care ni le oferă noul mediu, așa că îl folosim în campanile de promovare a cărților ca și cum ar fi doar o extensie, încă o ocazie de a posta gratis comunicatele de presă. o bună campanie de promovare a lecturii în secolul 21 ar trebui să înțeleagă și să exploateze noile media (sau „now media” :) ) valorificînd specificul lor. 

d.c.: ați dovedit prin gala "bun de tipar" că industria de carte nu poate rămâne închistată în orgolii și plângeri de milă. de ce e nevoie ca lucrurile să se miște cu adevărat profesionist (în afară de bani)? 
de infrastructură. 
și de sprijin din partea statului (ministerul învățămîntului ș.a.). știu că editurile sînt S.C.-uri și că deci trebuie să se supună regulilor pieței libere. atunci, însă, cînd tirajul mediu, la 19 milioane de locuitori, e în jur de 1500 de exemplare, înseamnă că avem o problemă, iar pentru rezolvarea ei nu ajung micile și ambițioasele campanii de promovare imaginate de cîte o editură în parte. și, aş adăuga, de cîte un răgaz de tipul BUN DE TIPAR, pentru celebrarea reuşitelor. 

d.c.: veți reprezenta autorii de limbă germană la bookfest. cum i-ați impresionat pe nemți? 
gândiți-vă că sîntem printre puținele persoane din românia care știu ce înseamnă MUMMENSCHANZ :), cum am fi putut să nu-i convingem? lăsînd gluma la o parte (deşi, o să vedeți, nu-i chiar glumă, o să mai auziți acest cuvînt), i-am convins, prezentîndu-le un plan de comunicare care dovedea o bună cunoaștere a pieței de carte de limba germană, adaptat așteptărilor publicului român. cu alte cuvinte, am încercat să integrăm în planul de promovare destule „argumente” cît să depășim senzația de hypermarket cu reduceri pe care o pot lăsa cîteodată tîrgurile de carte autohtone. 

d.c.: vrei să ajuți breasla traducătorilor, ignoranți cu drepturile lor, și păcăliți de unele edituri. crezi că generațiile noi vor fi mai unite? 
într-adevăr, avem în plan, pentru această toamnă, un eveniment dedicat studenților care se pregătesc să devină traducători de literatură. și, ca să fim sigure că vom reuși să controlăm proiectul, ne-am gîndit să începem cu Masterul de Traductologie din cadrul Universității din București – un episod-pilot aşadar. mai exact, este vorba despre un work-shop de o zi, cu experți români și străini. care este statutul traducătorului, care sînt drepturile sale, posibilităţile de networking cu colegi de breaslă din alte ţări, şansele de perfecţionare, premiile sau alte tipuri de recunoaştere a meritelor – acestea sînt numai cîteva dintre subiectele pe care dorim să le facem cunoscute viitorilor traducători. 


28 decembrie 2012

hrabal şi nooteboom - două mari surprize editoriale

după ce în urmă cu un an lăudam iniţiativa editurii art de a reedita varianta irinei mavrodin din în căutarea timpului pierdut, am constatat cu surpriză că editura a renunţat la paginile cusute, ceea ce înseamnă că la recitiri repetate, la umbra fetelor în floare va zbura dintre coperţi în eter.

totuşi, tot art va începe seria de autor BOHUMIL HRABAL, deocamdată cu două opere deja traduse la noi, l-am servit pe regele angliei, şi trenuri cu prioritate, despre care am scris aici şi aici. sper că vor apărea şi traducerile apărute la obscura editură ivan krasko, a lui ondej stefanko. de asemenea, tot art mai scoate un proaspăt walter benjamin (despre care am scris aici şi aici), vise, în traducerea lui andrei anastasescu.

şi, referitor la autorii preferaţi, editura univers a scos primul volum din seria de autor CEES NOOTEBOOM, autor olandez, după mine, extraordinar (am scris aici şi aici). a început deci cu o traducere nouă din ritualuri, despre care am scris aici

7 decembrie 2012

filb 5, ziua 2 și 3

seara a doua
mai puțină lume decât în ziua întâi (a festivalului internațional de literatură bucurești), când cunoscătoarii de limbă engleză împuiaseră sala, hăhăind la fiecare shit și fuck ale ale lui will self.

aș putea spune că a doua seară a fost pentru „mai“ cunoscătorii într-ale literaturii, pentru că scriitorii români prezenți, filip florian și lucian dan teodorovici (pentru că ceva scris de scriitorul macedonean goce smilevski n-am citit nimic) scriu la fel de bine ca cei doi scriitori din ziua întâi, doar că nu folosesc limba lui shakespeare și n-au făcut stand-up comedy

am văzut un filip florian destul de îndârjit, care, tot repetând că e posibil să nu aibă dreptate, a vorbit despre obsesia aproape maladivă pentru literatură pe care trebuie să o aibă scriitorul, pentru a se apuca de scris. despre faptul că scrie greu, cel mai mult a scris 11 pagini într-o lună, la o bursă de creație, la tescani.

lucian dan teodorovici nu s-a dovedit bun la citit din matei brunul și a anunțat că dorește să scrie despre leprozeria de la tichilești, apoi are în plan un altul. a mai spus, de asemenea, despre piesa scrisă de attila bartis pe care o va monta, ca regizor, pe scena teatrului din iași. 

pentru mine, surpriza serii a fost scriitorul macedonean goce smilevski, un tânăr ce părea mai mult poet decât romancier. dar m-a impresionat prin două lucruri: primul, pentru care l-am invidiat, când a spus că a copilărit într-o odaie dintr-un orfelinat, mama sa lucrând acolo, am fost invidios pentru universul ce i se deschisese, pesemne, acolo. al doilea, că a scris un roman istoric (în curs de apariție la polirom) sora lui freud, din care - din păcate - nu a citit decât câteva clipe în macedoneană.
 
întrebarea mea despre literatura umoristică nu a prins, doar filip florian a spus că citește bohumil hrabal, deși la el alternează umorul cu tragedia.

mai găsiți la ionuca.


seara a treia (foto)
în seara aceasta, cel mai simpatic mi s-a părut scriitorul român mihai mateiu, din cluj, foarte timid și sincer (i-am cumpărat, de altfel, cartea). de pildă, el a spus că s-a apucat dintr-o dată de scris, nu se gândise niciodată pân-atunci: așa cum alții bat cu pumnul în perete, el a scris un text. 

la fel de simpatic a fost scriitorul maghiar, vorbitor de engleză, mátyás dunajcsik. mi-a atras atenția titlul volumului (de povestiri, cred) ce-l reprezenta - balbec beach și povestirea din care a citit, despre flaubert, proust și castorp al lui mann. 

deși metafora cea mai frumoasă a oferit-o andrew cowan - profesor de creative writing - , care a spus că relația dintre realitate și ficțiune, sau dintre personal și ficțiune e ca aceea dintre rădăcina și coroana unui copac. rădăcina este realitatea, autorul, iar ceea ce se vede este frumusețea coroanei falnice.

alte idei:
  • nu există literatură masculină, feminină sau gay, (sau alte tipuri de categorii de literatură, aș completa eu), ci literatură și atât, fiecare autor însă venind cu perspectiva sa unică.
  • ca să scrii despre un personaj feminin, trebuie mai întâi să stai de vorbă cu femeile.
  • dacă scrii despre un porc (romanul tradus al lui andrew cowen este porcul), poți să te gândești exclusiv la câinele din copilărie - cititorul va pune întotdeauna de la el caracteristicile porcului, astfel încât va citi nu despre un câine, ci despre un porc.
  • adevărul este o noțiune abstractă, ireală, ceea ce ar trebui să intereseze un scriitor este adevărul contingent, adecvarea.
mâine, seara poeziei. vine, vai, dinescu.
__________________________________________________

5 decembrie 2012

filb 5, ziua 1

am ajuns cam pe la finalul celei de-au doua lecturi, așa că am prins cu bucurie tot discursul celor doi scriitori invitați: will self (căruia i-am citit cucul și pupăza) și jonathan coe (căruia i-am citi casa somnului). primul, un pezevenghi cam histrion, al doilea, un gentleman adevărat. evident, primul a făcut show-ul, al doilea a răspuns calm, dar inteligent. de multe ori în contradictoriu, cei doi au recunoscut (glumind) că nu sunt prieteni.

câteva teme bune de discuție: 
  • că internetul strică literatura, că aceasta din urmă este un bun antidot la media. 
  • că un scriitor adevărat își expune intimitățile pe hârtia romanelor sale, că e mai curajos să scrii despre tine decât să umbli în pielea goală prin oraș.
  • că spre deosebire de muzica dodecafonică, care a produs cezura muzicală modernă, literatura nu a avut așa ceva, decât poate cu joyce (veghea lui finnegan).
  • că scriitorii trebuie să fie în competiție, nu în uniuni instituționalizate (ce spuneți aici, domnule manolescu?)
  • că romanul preferat al lui coe e tom jones, a lui self e metamorfoza.
  • că politica e la fel peste tot - poate în românia e mai sălbatică -, că politicienii sunt oameni de căcat, cu foamea lor de bani, care se tranformă în caricaturi.
  • că există cărți de căcat, ca de pildă umbrele lui grey sau harry potter.
  • că self a citi cioran (a pronunțat chiorăn), iar coe, nimic de vreun autor român.
bravo moderatoarei luiza vasiliu, care s-a descurcat bine, simpatizând prin dese reprize de râs, cu invitații.

nu pot încheia fără să amintesc omagiile extaziate unei femei cu păr creț brune din sală, care atât i-a lăudat lui coe casa somnului și pe el însuși, că ne temeam cu toții că se urcă pe scenă și-i execută rapid și-un blowjob.
nu mai spun de nesimțiții și nesimțitele care-și puseseră hainele și gențile pe scaun, deși mai mult de 30 de oameni stăteau în jurul lor în picioare.
și sunt curios dacă anglofilii vor fi și în serile următoare la fel de mulți.

o altă impresie la c.p.
_____________________________________

4 decembrie 2012

festivalul internațional de literatură



de mâine începe FILB-ul, la a cincea ediție, evenimentul inimoșilor oana boca, vasile ernu și bogdan stănescu, fiind participant încă de la prima ediție, pot spune că - cel puțin prin invitați - le întrece pe toate. scriitori socotiți de prim rang în literele britanice - jonathan coe, will self, andrew cowan (?) - vin la bucurești. de asemenea, mulți din literaturile necunoscute la noi: macedoneanul goce smilevski, ungurii papp sándor zsigmond și mátyás dunajcsik. evident, ai noștri filip florian, lucian teodorovici și mihai mateiu.

o surpriză este seara de sâmbătă, dedicată poeziei - englezul george szirtes, jamaicanul kei miller, suedezul daniel boyacioglu și al nostru dinescu. 

eu yic că merită să îngițim câteva doze de fum, patru seri, la clubul țăranului. e rost de literatură! și merită sărbătorit!

programul pe saitul evenimentului, aici.
____________________________________________________________________

19 noiembrie 2012

schopenhauer-ul lui radu gabriel pârvu


aud în perioada aceasta tot mai mult - probabil campania electorală le-a acutizat - pesimisme, fatalisme, scârbe și dorințe de a abandona țara asta în care ceilalți nu fac nimic, numai pesimistul / fatalistul / scârbitul se luptă și face și drege și nimeni nu-l vede și nu-l apreciază.

în timpul acesta, unii oameni, fără a fi fataliști, pesimiști, scârbiți, se înhamă la munci, pe care unii le-ar considera fără de folos. de pildă, cui folosește pierderea (el ar spune câștigul) unui om din viață a 7 ani muncind, pentru a traduce, acasă la el la pitești, din germană, peste 1400 de pagini din lumea ca voință și reprezentare, cartea fundamentală a filozofului neamț arthur schopenhauer. prima dată, căci prima traducere - de-acum 17 ani, fusese făcută de vreo 3 traducători, mult mai rapid, din franceză, coroborând cu germana pentru editura moldova din iași.  

dar radu gabriel pârvu - traducător al lui kant (religia în limitele rațiunii pure, întemeierea metafizicii moravurilor), schelling (sistemul idealismului transcendental), fichte (doctrina științei), schopenhauer (despre împătrita rădăcină a principiului raţiunii suficiente), dar și povestiri de kafka și 3 volume de corespondență a aceluiași - s-a gândit că de la eminescu încoace ar trebui să avem și noi, românii, o versiune neaoșă a tratatului filozofic schopenhaurian. 

ce dacă a apărut la humanitas, iar unii nu-l agreează pe gabriel liiceanu? ce dacă la lansare a vorbit o oră despre schopenhauer horia patapievici, iar unii nu-l agreează? 
trebuie lăudat un om care a tradus cu acribie în fiecare zi rânduri de filozofie, consultând tratate de medicină, cosmologie, istorie ale vremii filozofului. și care - lucru extrem de important pentru noi, românii! - chiar și-a finalizat proiectul.

radu gabriel pârvu este filolog, profesor de științele comunicării și decan al facultății de științe juridice, administrative și al comunicării din cadrul universității "constantin brâncoveanu" din pitești. în filozofie a scris o lucrare despre dilthey.
 

3 septembrie 2012

10 000 de euro pentru un scriitor român

în ciuda plângerilor scriitorilor români că fac muncă patriotică de douăjde ani încoace, o asociație privată, asociația casa de cultură, a înființat un premiu, pe numele lui "augustin frățilă" de 10 000 de euro pentru un roman publicat anul trecut în românia. cu alte cuvinte, un scriitor publicat anul trecut poate trăi decent (visul oricărui român, decența) pentru a scrie din nou. poate un nou roman, care va fi la rândul lui publicat, apoi premiat și el...

au sărit câteva voci, ca la români, care contestă un așa concurs. motivul principal? calitatea, zice-se. deși sunt 3 critici profesioniști care fac selecția, mai există 20 de blogări (publicul) care vor alege la final din ultimele 5 romane. ce caută publicul acolo? ce caută cititorul obișnuit la un așa toptan de bani? ce caută criticii acolo? n-au niscaiva interese? cum e cu retipărirea romanului? n-o fi vreo șmecherie de marketing acolo?
să tot stai și să te-ntrebi. să cauți nod în papură, să te vaiți ba că n-avem roman, că ba n-avem literatură, că ba n-avem scriitori, dar mai ales ba că n-avem bani!

să-i lăsăm pe cârcotași și să ne bucurăm că un roman românesc e premiat cu 10 000 de euro. iar juriul nu-i de colo: alex ștefănescu, dan c. mihăilescu, daniel cristea enache, apoi 20 de blogări (din care am acceptat și eu să fac parte), mulți onorabili, cum ar fi cei pe care-i cunosc - micawber, ionuca, rontziki, costi piștea, dan-liviu boeriu, victor kapra.

cum anume se participă la concurs? citiți aici.
dorința mea e numai una: ca premiul cel mare să reprezinte şi o operă de valoare.
mult succes și sper să nu-mi pierd timpul cu 5 cărți proaste. 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...