23 iulie 2016

la mulți ani, nemira!



aventura mea cu nemira începe în 1992, când am 16 ani.
frecventam o librărie particulară de pe malul mării (am crescut în constanța) și, la un moment dat, aud pe cineva că o-ntreabă pe librăreasă, o femeie în vârstă, când primește în librărie dune.
am rămas curios, titlul mi s-a-ntipărit în memorie, iar când a apărut, deși era prea scumpă pentru liceanul care eram atunci (1000 lei, 2 volume), am strâns bani și mi-am cumpărat-o, așa cum făcusem cu alte cărți pe care mi le dorisem, shōgun sau torente. și dune m-a însoțit ani de-a rândul, până în facultate, când a fost publicat și ultimul volum al ciclului, canonicatul dunei.
și mai trebuie să amintesc și alte cărți... (continuarea aici, pe blogul editurii)


19 iulie 2016

„pasiunea domnișoarei s.“

anonim
pasiunea domnișoarei s.
 (mademoiselle s.)
editura trei, bucurești, 2016
 traducere de mihaela buruiană
 312 pagini broșate
 coperta de faber studio
multă pasiune și buciuleală

...Tu știi ce facem noi, Charles. Ne amestecăm, ne înlănțuim corpurile, nu mai avem decât o singură carne, nu mai suntem decât o singură ființă, iar când îmbrățișarea noastră se desface și tu ieși din mine, simt că eu sunt mai mult a ta, iar tu, mai mult al meu. Corpul meu l-a absorbit pe al tău și al meu ți-a oferit ce avea mai bun. (p.148)

s. vine de la simone, o tânără din anii 1920 care și-a întâlnit amantul, charles, în autobuz. babardindu-se cu el câte-o oră (omul e însurat), tânăra se-nvață ce însemnă perversiunea:

charles n-o posedă decât rareori „normal“, ci o biciuiește pe cur. își mai fac sex oral, se mai dezmiardă și se mai masturbează. ea e deschisă la așa ceva, se deschide și el. până când ea observă că amantu-său adoră să fie alintat la gaura brună, cum zice ea.

Dragul meu drag, grăbește-te să arunci pe jos toate aceste haine care ascund de mine corpul tău superb. Vezi, eu sunt deja goală și te aștept cu nerăbdare. În timp ce tu te dezbraci, reiau pentru tine gestul atât de pervers pe care îl fac departe de ochii tăi: îmi frec sexul cu un deget și îmi penetrez fundul. Privește, iubitule, privește! Pizda mea așteaptă mângâierea supremă a limbii tale. Ah, vino să-ți lipești gura de buzele mele! Vino să culegi seva care curge din abundență. O simți cum îți udă gâtul? suge, iubitul meu, suge-mă bine! Mângâierea ta e atât de dulce! Ia-mi butonul, ia-l, fă-mă să juisez pasional! Vreau să rămân fără forțe în brațele tale. Și-apoi, uite-mi fundul! Lucrează-l cu ardoare. Îți va primi pula țanțoșă imediat.





Și dă-mi-l pe al tău! Ah, ce gaură adorabilă, ce fese frumoase, cu ce plăcere îmi lipesc buzele fierbință, limba, degetele... Îmi place să simt în adâncul tău carnea asta călduță și moale care vibrează straniu. Îmi strânge degetul, juisează! În curând, la rândul meu, te voi poseda. Vreau ca mângâierea mea să fie înceată și reglată cu pricepere. Vreau ca juisarea să urce în tine puțin câte puțin. Dă-mi fundul tău frumos, iubitule! ... 

Vreau să juisăm împreună. Vreau să văd trupurile noastre unul peste altul. Vreau să smit cărnurile amestecându-ni-se, sexele confundându-ni-se. Vreau să-ți sărut fundul cu toată gura. Vreau să-mi simt sexul între buzele tale și mădularul tău în pizdă, în fund, peste tot. (pp.141-142)

secretul odată descoperit, simone a noastră îi tot scrie scrisori, în care îi tot explică ce ar vrea să facă împreună, și cum o să se ocupe ea de satisfacerea lui anală. este laitmotivul pe care îl tot repetă, inserat între multe pagini de erotism feroce, care nu se poate să nu încânte cititorul.

charles devine un zeu al sexului pentru ea, iar ea îi dedică totul - e înecată de-o așa patimă, încât își joacă cartea până la capăt. profită cât poate de satisfacerea amantului ei, până când, după ce se satură de dildău, se gândește să-i găsească și-un bărbat.

coperta ediției originale
deliciile livrești ale scrisorilor nu șed în limbajul licențios, ci în faptul că ele sună natural, în ardoarea legăturii pe care o tot îngroașe femeia. așteptarea ei dintre întâlniri e umplută cu imagini a ce vor fi fost și a ce vor fi. simone știe că charles o va părăsi (este, până la urmă, o amantă) și caută să tot creeze dependențe pentru el față de ea prin perversiuni și imaginații - ca o șeherezadă erotomană.

iar așteptările ei, experiențele numeroase, inversiunile - ea e uneori bărbatul, iar el femeia - vocabularul ei libertin și frumos - toate m-au făcut să merg cu cititul mai departe, ca într-o intrigă livresc elaborată.
nu prea știi la un moment dat ce e adevăr și ce e imaginație în scrisorile franțuzoaicei. nu știi dacă nu e grafomană nevrotică. însă, în ceea ce privește limbajul, tipa e maestră cum puțini scriitori cu ștaif por fi.

chestii tari
1. am auzit pentru prima oară în cartea asta despre sexul anal cu țâța :
Apoi am avut îndrăzneala nemaivăzută în gaura fundului tău adorat vârful roz al țâței mele mari! Îți masturbam fundul cu năsturelul ăsta. Cred chiar că intra puțin în carnea brună! Îți scotoceam carnea tulburată și cu limba, iar tu juisai deja! (p. 208)

2. simone îi propune următorul mijloc de despărțire:
Nu pot să cred că doi ani de amintiri ca ale noastre se pot termina așa, dintr-un capriciu. Cearta noastră aș prefera să se termine cu o limbă în fundul sau pe mădularul tău. (p. 294)

***

se cuvin laude editurii trei, ce oferă, prin intermediul acestei colecții (probabil singura de la noi), eroscop, așa literatură (erotică) bună.


scrisorile originale


18 iulie 2016

cartea la metrou de la editura litera


am primit de la editura litera știrea unei campanii mișto care încurajează cititul în metrou. este vorba despre acțiunea CARTEA LA METROU, inițiată de această editură; săptămâna aceasta, pe magistrala 2 (pipera - unirii - berceni), între ora 9-11, cei care sunt „prinși“ în metrou citind pot primi cărți din partea editurii.
acțiunea a început azi și se termină vineri.

și nu-mi vine să nu-mi reamintesc de lecturile urbane de acum ceva ani...

iată poze de azi:



fotografii de florian gândilă 

5 iulie 2016

„la amiază“ de fred zinnemann

tensiunea

un cadru: un om în deșert. mai apare unul călare. apoi încă unul. apoi călăresc împreună. sunt ăia răii.

pe celălalt plan, avem un tip bătrân (gary cooper) ce tocmai se-nsoară cu una tânără (grace kelly).

cei trei trec printr-un sat, agitând apele, și se opresc la gară. aici așteaptă, lângă șine. așteptarea lor e tensionată. tre' s-ajungă criminalul.

cei din oraș se agită. așteaptă și ei ceva: pericolul.

tipul bătrân fuge, dar apoi se-ntoarce: trebuie să fac asta. asta-i tot, îi argumentează gâsculiței de nevastă-sa.

deci viața tihnită a sătucului e amenințată de omul rău, dornic să se răzbune. ce va face comunitatea? îl va sprijini pe cel care i-a salvat? când toți fug, ce va face cel care rămâne?

all for nothing?

„oamenii trebuie să se convingă singuri despre lege și ordine, înainte să facă ceva. poate pentru că, de fapt, nu-i interesează.“

„dacă ești corect, ești sărac. și mori singur pe-o stradă murdară,“

„nu-mi pasă ce e bine și ce e rău, trebuie s existe o cale mai bună ca oamenii să trăiască.“

părere

gary cooper nu face mare lucru în film: e deja bătrâior, pielea începe să-i curgă. însă indiferent ce face, ia crema fiecărei scene. numai imaginile-tensiune ale așteptării îi egalează rolul.
ce-i de reținut?
că rămâne cu gagica și-și bagă pula-n ea de comunitate!

un film văzut tot datorită cărții lui david gilmour.







4 iunie 2016

povestirile lui honoré de balzac

din păcate, nu avem o ediție completă a povestirilor din COMEDIA UMANĂ a lui balzac.
din păcate, din ediția critică a doamnei ANGELA ION, s-a întrerupt la volumul 11 cu vărul pons. doamna a mai reușit să scoată două selecții - una de povestiri, alta de microromane la polirom.
apoi s-a stins din viață.

iată că e încă un proiect românesc cultural nefinalizat. laurențiu zoicaș a mai completat opera balzaciană cu scenă din viață politică (romanul o afacere tenebroasă la polirom) și un studiu analitic (patologia vieții sociale la grafoart).

evident că cine mai citește azi balzac?
așa că cine-l mai traduce?
și cine-l mai publică?

așa c-am rămas cu povestirile balzaciene risipite prin volume disparate.
iată-le:


iată și cum publică polonezii:



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...